Skip to main content

Posts

Showing posts from 2019

2019

Din perspectiva personală, 2019 a fost un an încărcat și care mi-a împins limitele cum n-au mai făcut-o alți ani în urmă. Urmând sfatul mentorului meu academic de la master, am încercat ca fiecare zi sau oră liberă pe care am avut-o să o investesc în lucruri care-mi plac cu adevărat și să simt că mă ajută să-mi reîmprospătez starea de spirit.
În linii mari voi prezenta ceea ce am „consumat” eu în timpul liber din acest an, sperând că îți voi face poftă de ceva de pe aici. Dacă nu ți-a făcut spoiler imaginea din stânga, atunci am o speranță că poate-poate vei citi până la final. :)
Cărți
În timpul facultății îmi propusesem să citesc 25 de cărți pe an, deci undeva la două cărți pe lună și încă una în plus când se nimerea să fie mai liber: fie vara, fie în perioada Crăciunului, în luna Decembrie. Țin acest„Goodreads Challenge” din 2016, dar este primul an în care nu-mi ating targetul și sunt undeva la 20 de cărți citite (momentan 19, dar e timp suficient să o citesc și pe ultima până la fin…

Îmi e dor de un stilou

Scurtă poveste despre tehnica antică de redactare a cunoștințelor personale. Nu e un mare secret că scriu cu mâna stângă. De altfel, acest motiv și datorită faptului că instrumentele de redactat au fost concepute pentru persoanele care folosesc mâna dreaptă, scrierea cu stânga m-a „determinat” în a avea un scris ... urât? 

Poate nu urât neapărat, dar în orice caz, destul de juvenil. Partea bună este că îl poți înțelege, deci stai liniștit(ă) că dacă citești ceva scris de mine, cu siguranță nu va fi ca și cum vei citi o trimitere de la doctor!

Cumva, a trebuit să mă descurc prin școală, liceu și puțin (spre deloc) în facultate și master și să redactez kilograme întregi de maculatură. O spun sincer, mă dor degetele și dacă scriu patru pagini de caiet mic, nici nu vreau să-mi aduc aminte de vremurile când eram în școală ... și cel mai satisfăcător instrument de scris pentru mine a fost stiloul.

Nu știu de ce: este mare, incomod și te faci de cerneală pe mâini când schimbi rezerva. Cu toa…

Gânduri despre Mihai Șora

Îmi este imposibil să nu mă gândesc la biblioteca bunicului meu. O bibliotecă plină de cărți, care mai mici, care mai mari, în orice caz de toate culorile, țipătoare chiar și cu un miros puternic de hârtie veche; cu un carton pe ele care, puțin mai tare îndoit, precis se dezlipește din cotorul cărții. Acele cărți care cu greu au scăpat nesemnate de vreun cititor, fie sublinieri, fie transmițând urări bune pe copertă pentru cineva drag, o semnătură și o dată anume dintr-un an îndepărtat.
De asemenea îmi este imposibil să nu îmi aduc aminte de cărțile infectate de propaganda comunistă cu tot felul de cuvinte odioase și pseudo-înălțătoare la adresa lui Ceaușescu, ori a regimului. Țin minte și acum o carte redactată prin anii `70 despre poporul iranian, prezentați din oficiu ca fiind net inferiori național-socialismului românesc. Și de ar fi fost singura astfel de carte ...

Însă, trecând mai departe cu privirea prin raftul bunicului, am găsit nenumărate opere de valoare internațională cum a…