Skip to main content

Ăsta nu-i feminism, mon cher. E impostură curată.

                Esența literaturii, din orice colț al lumii ar proveni aceasta, este însăși sentimentul, emoția. Persoana care scrie are intenția de a induce anumite emoții cititorilor prin prisma poveștilor respective.
                V-ați gândit vreodată care este secretul pentru Game of Thrones de a devenit atât de popular? Serialul a fost capabil să ducă „inducerea sentimentelor” la un alt nivel față de cărțile lui Martin, care, deși frumos scrise, de multe ori s-au pierdut în detalii, ori acolo personajele erau ceva mai ordinare față de carte, încât toți îți păreau oarecum ca fiind la fel. Și dacă sentimentele din cărțile lui Martin erau predominant negative: violență, furie, ură, tristețe, disperare, ei bine serialul a accentuat sentimentele pe care ți le exprimă și după câte vedem nu sunt prea „Ortodoxe”.
                Am dat doar un exemplu ca să fie la îndemână și pe care am de gând să-l folosesc și mai târziu. Acum, referitor la Baltagul lui Sadoveanu: dacă folosim raționamentul că trebuie scos doar din cauză că își bătea femeia, ar însemna că ar trebui scoase și alte opere din literatura nu numai națională, cât și internațională, pe criterii similare.
                Spre exemplu, Khaled Hosseini ar trebui interzis pentru că a prezentat viața femeilor bătute, violate, maltratate în Afganistanul tulburat de către talibanii radicali (Splendida Cetate a celor o Mie de Sori nu este o operă feministă, să fie clar!)Frații Karamazov au un tată bețiv, afemeiat, (drogat n-am auzit), deci nici Dostoievski nu ne este prea bun. Propun să-l executăm public pe Mario Vargas Llosa pentru că a descris cum o copilă pe numele ei Urania Cabral a fost violată de către dictatorul republicii dominicane, Rafael Trujillo, cu acordul forțat, ce-i drept, al tatălui fetei.
                Și atunci, ce ar mai rămâne din literatură? Ce ar mai rămâne din arta propriu zisă ... ?
                Nimic esențial, doar bazaconii. Literatura are dreptul de a fi controversată și de a prezenta teme supărătoare pe care să le ducă la extrem. Asta o definește și din cauza aceasta citim. Cine ar citi cărți cu cai verzi pe pereți fericiți nevoie mare că viața e perfectă și totul este roz? De ce ai căuta fericirea într-o carte? Pur și simplu, n-o faci. Când citești, cauți sentimente înălțătoare, dureroase chiar, cauți să te transpui într-un alt univers. Este un efectul Catharsis.
                La fel și în muzică, cinematografie, teatru, arte plastice, șamd.
                Și totuși, să înțeleg că Martin e ok? Până și Hannah Arendt ar fi fost șocată de modul în care a reușit să surprindă „banalitatea răului”, dar să înțeleg că este ok doar pentru că serialul a arătat, ca pentru proști, că hei, suntem feminiști, nu trageți? Că dacă rămânea după cum a vrut Martin, sigur nu-și dădeau mulți seama, omul e mult prea rafinat.

                Ăsta nu-i feminism, mon cher. E impostură curată. Și cred că ar trebui făcută curățenia între the girls who cried wolf și între cine/cele care chiar îi dau în cap lupului.

Comments

Popular posts from this blog

De-ar fi fost România monarhie, ar fi fost mai bine?

                 Fac un exercițiu de imaginație. Chiar încerc să mă gândesc la România dacă ar fi revenit la monarhie imediat după revoluție ... Ar fi fost mai bine, ar fi fost mai rău sau ar fi fost tot pe acolo?
                Indiferent dacă ești monarhist sau capitalist, cinstit este să recunoști legitimitatea monarhiei imediat după revoluție, căci aceasta ar fi trebuit să fie forma noastră de guvernământ. Eu unul nu sunt monarhist nici cât negru sub unghii. Prefer republica și un președinte la putere de care mai poți scăpa după cinci ani.
                Mihai, însă, mi-a plăcut ca persoană și mi s-a părut un model pentru țara noastră și da, cred că el ar fi fost prielnic pentru destinul țării, dar nu știu ce aș putea spune despre ceilalți membri ai casei regale. Cumva, un șir al evenimentelor ...

Două cuvinte: Peaky (fucking) Blinders

Droguri, armament, muniție, mașină de scris automată și, mai ales, telefoane vintage. Mai adaugi accentul bloody British (adică și Irish), pasiunea pentru cursele de cai, povești despre țigani și ai tot ce trebuie. În două cuvinte, treacă trei: Peaky (fucking) Blinders!
Fratele mai mic, mai sărac și mai european al cunoscutului Boardwalk Empire realizat de HBO a reușit să rupă gura târgului, întâi discret, apoi ceva mai insistent, dat fiind că a fost luat de către BBC în primire, decizie care aparent i-a prelungit durata de viață.
Din perspectiva plotului nu te aștepta să găsești originalitatea la ea acasă, asta pentru că nu el este valoros, cât modul în care este transmis pe ecran. Avem de-aface cu gangsteri din Birmingham-ul post război, mai precis anul 1919. Unul singur este Thomas Shelby, a cărui ambiție îl urcă pe cele mai neașteptate culmi. Pornind ca bișnițar, trece prin afaceri de contrabandă, parteneriate nu prea ortodoxe cu autoritățile statului, colaborări cu alți gangsteri …

Kevin Spacey e la fel ca Barack Obama. Adică out.

Măcar așa se va încheia agonia în care a fost băgat serialul House of Cards, unul din cele mai produse Netflix.
De ce agonie?