Skip to main content

Posts

Îmi e dor de un stilou

Scurtă poveste despre tehnica antică de redactare a cunoștințelor personale. Nu e un mare secret că scriu cu mâna stângă. De altfel, acest motiv și datorită faptului că instrumentele de redactat au fost concepute pentru persoanele care folosesc mâna dreaptă, scrierea cu stânga m-a „determinat” în a avea un scris ... urât? 

Poate nu urât neapărat, dar în orice caz, destul de juvenil. Partea bună este că îl poți înțelege, deci stai liniștit(ă) că dacă citești ceva scris de mine, cu siguranță nu va fi ca și cum vei citi o trimitere de la doctor!

Cumva, a trebuit să mă descurc prin școală, liceu și puțin (spre deloc) în facultate și master și să redactez kilograme întregi de maculatură. O spun sincer, mă dor degetele și dacă scriu patru pagini de caiet mic, nici nu vreau să-mi aduc aminte de vremurile când eram în școală ... și cel mai satisfăcător instrument de scris pentru mine a fost stiloul.

Nu știu de ce: este mare, incomod și te faci de cerneală pe mâini când schimbi rezerva. Cu toa…
Recent posts

Gânduri despre Mihai Șora

Îmi este imposibil să nu mă gândesc la biblioteca bunicului meu. O bibliotecă plină de cărți, care mai mici, care mai mari, în orice caz de toate culorile, țipătoare chiar și cu un miros puternic de hârtie veche; cu un carton pe ele care, puțin mai tare îndoit, precis se dezlipește din cotorul cărții. Acele cărți care cu greu au scăpat nesemnate de vreun cititor, fie sublinieri, fie transmițând urări bune pe copertă pentru cineva drag, o semnătură și o dată anume dintr-un an îndepărtat.
De asemenea îmi este imposibil să nu îmi aduc aminte de cărțile infectate de propaganda comunistă cu tot felul de cuvinte odioase și pseudo-înălțătoare la adresa lui Ceaușescu, ori a regimului. Țin minte și acum o carte redactată prin anii `70 despre poporul iranian, prezentați din oficiu ca fiind net inferiori național-socialismului românesc. Și de ar fi fost singura astfel de carte ...

Însă, trecând mai departe cu privirea prin raftul bunicului, am găsit nenumărate opere de valoare internațională cum a…

O poveste cât se poate de ... „morally grey”. Despre Anduin, Sylvanas și mai mult lore din World of Warcraft conform ultimului roman intitulat „Before the Storm”

Parcă ieri eram în Warcraft III: Reign of Chaos, jucând campania de zor și alegând „continue campaign” parcă la nesfârșit, ca și cum acolo nu ar fi existat varianta de „save and exit”. După ce am terminat campania, încântat și curios totodată, am mers mai departe spre The Frozen Throne ca pe urmă să se întâmple inevitabilul: install World of Warcraft, cel mai „cel” MMO al tuturor timpurilor și bagă trial până la level 20. Ca pe urmă să obțin jocul integral.

Era 2015 anul în care am zis că ar trebui să testez experiența pe care nu o avusem cu ani în urmă. Jucasem Warcraft III ca skirmish; grafica mă fascinase de când eram mic, la fel și facțiunile. Citisem câteva benzi desenate prin adolescență și încă păstrez figurine inspirate din joc. Dintr-un motiv sau altul fascinația mea nu a mers mai departe până în anul de grație.
Venise momentul în care eram într-un fel de „in limbo” în ceea ce privește Game of Thrones și am zis că ar fi firesc să trec prin WoW, dat fiind că am consumat și Tolk…

Două cuvinte: Peaky (fucking) Blinders

Droguri, armament, muniție, mașină de scris automată și, mai ales, telefoane vintage. Mai adaugi accentul bloody British (adică și Irish), pasiunea pentru cursele de cai, povești despre țigani și ai tot ce trebuie. În două cuvinte, treacă trei: Peaky (fucking) Blinders!
Fratele mai mic, mai sărac și mai european al cunoscutului Boardwalk Empire realizat de HBO a reușit să rupă gura târgului, întâi discret, apoi ceva mai insistent, dat fiind că a fost luat de către BBC în primire, decizie care aparent i-a prelungit durata de viață.
Din perspectiva plotului nu te aștepta să găsești originalitatea la ea acasă, asta pentru că nu el este valoros, cât modul în care este transmis pe ecran. Avem de-aface cu gangsteri din Birmingham-ul post război, mai precis anul 1919. Unul singur este Thomas Shelby, a cărui ambiție îl urcă pe cele mai neașteptate culmi. Pornind ca bișnițar, trece prin afaceri de contrabandă, parteneriate nu prea ortodoxe cu autoritățile statului, colaborări cu alți gangsteri …

2018

Ce voi urmări în 2018:

Politică și economie
-Mai mult ca niciodată mă interesează Regatul Unit pentru că a devenit noua mea casă pentru o perioadă nedeterminată. Brexit-ul încă se negociază și este dureros: Scoția nu are decât motive de supărare, există riscul de a se pune graniță între Irlanda și Irlanda de Nord, cu toate că nu asta prevedea Good Friday Agreement (tratatul care a adus liniștea între cele două Irlande). Din punct de vedere economic vor pierde în ceea ce privește comerțul cu Germania, Franța și Olanda, însă vor încerca să compenseze prin comerț cu alte state din afara continentului european, deci în Commonwealth, China și Statele Unite ale Americii. Dar ce ne facem și cu acest Commonwealth? Vremuri întunecate ar veni pentru monarhie în cazul în care 2018 va fi anul în care Lizzie (Regina Elisabeta a II-a) va deceda și în locul ei va veni Prințul Charles. Căci, deși este foarte apreciat în România, nu același lucru se poate spune la el acasă, iar Labour Party a obținut un…

De-ar fi fost România monarhie, ar fi fost mai bine?

                 Fac un exercițiu de imaginație. Chiar încerc să mă gândesc la România dacă ar fi revenit la monarhie imediat după revoluție ... Ar fi fost mai bine, ar fi fost mai rău sau ar fi fost tot pe acolo?
                Indiferent dacă ești monarhist sau capitalist, cinstit este să recunoști legitimitatea monarhiei imediat după revoluție, căci aceasta ar fi trebuit să fie forma noastră de guvernământ. Eu unul nu sunt monarhist nici cât negru sub unghii. Prefer republica și un președinte la putere de care mai poți scăpa după cinci ani.
                Mihai, însă, mi-a plăcut ca persoană și mi s-a părut un model pentru țara noastră și da, cred că el ar fi fost prielnic pentru destinul țării, dar nu știu ce aș putea spune despre ceilalți membri ai casei regale. Cumva, un șir al evenimentelor ...

Ești sigur de plățile pe care le faci cu cardul tău bancar?

Sărbătorile se apropie cu pași rapizi și este un moment în care, inevitabil, începem să facem cumpărături.

              Din cauza timpului limitat și, ce-i drept, din cauza comodității, retail-ul se mută din ce în ce mai mult în online, astfel că devii din ce în ce mai nevoit să plătești cu un card bancar, fie el de debit sau de credit.
                Nu cu mult timp în urmă auzeam diferite persoane extrem de reticente în a-și pune datele bancare pe un site. De fapt chiar am rămas surprins că vorbim și despre ăștia mai tineri care nu folosesc un card atunci când vor să cumpere online, deși sunt conștienți că este mai simplu și mai comod.

Bă, da’ voi ați auzit despre GUERRILLA marketing?!

Chiar există o strategie de advertising numită astfel!
Amuzant este că a fost folosită în cursul zilei de ieri când toată lumea (sau aproape toată lumea) a dat rating  de 5 steluțe la pagina Radio Guerrilla și au lăsat câteva mesaje de bine taximetriștilor.


Totul a început după ce câțiva taximetriști frumoși și liberi au zis ia să dea o steluță rating la pagina de Facebook a Radio Guerrilla doar pentru că au auzit ei o reclamă la Uber venită în pauza dintre emisiuni. Stealth as fuck, ce să mai. 

Kevin Spacey e la fel ca Barack Obama. Adică out.

Măcar așa se va încheia agonia în care a fost băgat serialul House of Cards, unul din cele mai produse Netflix.
De ce agonie?

Puțină genetică pentru cei mai drepți și mai viteji dintre traci

Am găsit pe Facebook-ul profesoarei Mihaela Miroiu articolul de mai jos și am dat o citeală peste el. Mai degrabă printre rânduri decât în amănunt că nu prea le am eu cu genetica. Da' măcar o concluzie tot am tras.
Textul poate fi citit aici.